h1

Cand ajungi acasa?

December 9, 2010

Doua cuverturi albe, doua perne albastre, doua ceasuri la o ora diferenta, doua plante: una moarta una vie, doua cani albe ca zapada, doua biblioteci cu carti despre limbi si teatru.

Si la mine acasa e la fel, dar putin altfel. Un pat, o perna, un ceas si nici o planta.  In bucatarie nu sunt studenti e doar mama, iar pe sub pod nu trece Dunarea ci sunt plantate salcii. Scoala e mai frumoasa acolo, cafenelele erau mai populate aici, voi erati toti aproape iar noi eram putin mai departe.

Acum suntem niste punctulete rosii pe Google Maps si ne vedem doar cand e Feiertag. Petrecem prin muzee si conversam pe skype, mancam mancare inghetata si fumam tigari rulate. Nu suntem studenti, suntem artisti ca nu ne umplem timpul cu carti ci cu pahare de vin cu picior. Nu suntem artisti ca nu scriem noaptea carti ci doar commenturi pe Facebook. Ne plac oamenii pe care nu ii cunoastem si petrecerile fara intrare. Niciodata nu invatam cat trebe, niciodata nu ne trezim la timp. Ne plangem de bucatarii incolore si de jaluzele galbene, si mereu vrem sa ne intoarcem acasa.

Dar acasa nu sunt toate lucrurile noastre, acasa nu bem cafea toata ziua iar autobuzele merg numai pana la ora 11. Acasa nu e Hofer, Filmmuseum sau Eschenbach. Acasa dormi singur in camera iar pe pereti inca sunt posterele cu Green Day din clasa a9-a. Acasa nu ai voie sa te trezesti dupa 12 si nici sa dormi mai tarziu de 1. Acasa, limba ta nu e un cod iar pana la scoala faci mai mult de 15 minute.  Nu ai sala de pian si nici mancare chinezeasca, iar daca ai multe monezi nu esti bogat.  Acasa esti musafir iar acasa nu mai esti acasa, esti doar in vizita.

Si la mine acasa e la fel, doar ca putin altfel. Doua paturi, doua perne, doua ceasuri, doua plante din care doar una mai traieste. In bucatarie nu e mama, sunt doar studentii iar afara e Dunarea, fara salcii. Scoala e mai frumoasa aici, cafenelele erau mai populate acolo, voi sunteti departe iar noi suntem putin si mai departe.

Un pat fara cuvertura, o perna cu floricele, un ceas care nu functioneaza si nici o planta, prea multe cani cu oite si o biblioteca plina de manuale de romana.

Advertisement

5 comments

  1. Am ajuns acasă. Mă uit în sus; caut un munte pe care scrie, cu litere luminoase, BRAŞOV. Nu văd nimic.

    Am ajuns acasă…?


    • croc? Blog nou? de cand?


      • care croc? eu sunt un om serios


  2. dragut…eram curioasa daca chiar esti tu sau nu!


    • pai, e adevarat, uneori nu ma simt in apele mele. am incercat un blog nou, unu mai serios



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.