Despre cafele, case si schimbari

Nu poti sa bei cafea dintr-o cana sparta. Dupa ce lipesti cana, urmele raman. Cana este doar o copie proasta a ce a fost odata. Gustul nu mai e acelasi. Mereu se pierde printre crapaturi, se amesteca cu gustul lipiciului.

Nu poti sa locuiesti intr-o casa carpita. Degeaba astupi gaurile, degeaba izolezi ferestrele. Cand casa e prea stricata, nu o mai poti repara. Mereu vei simti vantul, nu o sa poti dormi de zgomote, nu poti gandi de frica dar nu poti nici pleca, pentru ca oricine va putea intra si stii ca iti va devasta tot ce a mai ramas din acea casa carpita.

Chiar daca iti apartine, chiar daca e cel mai frumos lucru al tau, nu inseamna ca nu te deranjeaza schimbarea, nu inseamna ca nu te chinuie gandul ca ce a fost odata nu va mai putea fi. Si ma intreb atunci…in ce masura esti dispus sa accepti?

Incepi sa bei cafea cu gust de lipici si sa stai intr-o casa care te inspaimanta…

Advertisement